Ciocănești

Pe fațadele din Ciocănești merge, jur împrejurul casei, același model pe care femeile satului îl țeseau la război: romburi, brâie și „pui”, cum li se spune aici semnelor mărunte de pe cămăși. Nu sunt pictate pe tencuială netedă. Sunt ridicate în ea, așa că le simți cu mâna înainte să le citești cu ochiul.

Primul brâu l-a pus o gospodină, nu un arhitect. În jurul lui 1950, Leontina Țăran l-a tocmit pe Dumitru Tomoioagă, cioplitor în lemn și zugrav din sat; au ales împreună modelul de pe cămășile ei și l-au repetat pe perete până a ieșit brâul.

Ciocănești e satul cu case încondeiate de pe valea Bistriței Aurii, la circa 20 de kilometri de Vatra Dornei, pe DN18. Comuna are două sate, Ciocănești și Botoș, și 1.427 de locuitori la recensământul din 2021, pe 110,57 kilometri pătrați. Satul de reședință stă la 855 de metri. Din 28 decembrie 2022, prin Hotărârea de Guvern 1.580, comuna e atestată stațiune turistică de interes local.

Casele cu brâu

Meșterul și-a luat ucenici, iar vecinii au pus pe pereți modelul pe care îl aveau deja la stative. Azi îl poartă aproape toate casele. Tehnica a rămas aceeași: tencuială de ciment, var și nisip, modelul aplicat cu un șablon de lemn și sculptat cu dalta, apoi văruit și pictat.

Muzeografii satului citesc semnele de pe fațade: „calea rătăcită”, apa curgătoare, rombul pentru înțelepciune, cercul pentru ciclul vieții, spicul de grâu pentru bogăție. Consiliul Local ține obiceiul în viață practic, nu declarativ: dă sătenilor vopsele și ciment, iar o casă nouă trebuie să respecte arhitectura locului.

Opt gospodării vechi au fost restaurate și deschise vizitatorilor în primăvara lui 2026, împrăștiate dintr-un capăt în celălalt al comunei, în ambele sate. Proprietarii lor s-au obligat să primească oaspeți timp de cinci ani. Satul a fost ales „Satul cultural al României” în 2014, iar în mai 2026 a luat locul al doilea la gala Destinația Anului.

Ouăle și cele două muzee

Muzeul Național al Ouălor Încondeiate s-a deschis pe 17 noiembrie 2007 și adună peste 1.800 de exponate din tot Bazinul Dornelor. Din 2014 stă în Casa de Cultură „Florin Gheucă”, pe Strada Principală.

Colecția etnografică a rămas peste drum și e de atunci muzeu de sine stătător. Acolo intri într-un circuit al meșteșugurilor: bancul pe care se despica șindrila, fierăria cu foale și nicovală, două încăperi de bârne care refac o stână, o machetă de plută și un abataj de mină de mangan reprodus la mărime naturală.

Satul, în documente

Tradiția locală spune că numele vine de la meșterii „ciocănari”, făurari care ar fi bătut arme pentru domnii Moldovei. Documentele îl explică altfel: satul apare pe 31 iulie 1775, când Ion Ciocan de la Ciocănești și câmpulungeanul Damaschin Hurghiș își dispută muntele Botușul Mic. Familia Ciocan i-a dat numele. Tot tradiția leagă muntele Suhard de un hrisov din vremea lui Alexandru cel Bun.

În 1797, Karl Manz von Mariensee a colonizat satul cu mineri și meșteșugari germani; la recensământul din 1930, dintre cei 1.281 de locuitori, 10,5% erau germani. Pe Bistrița Aurie s-a spălat aur, consemnat de Hacquet în 1788, iar din 1902 o companie din Budapesta a căutat mangan în munții din jur. Comuna s-a desprins din Iacobeni și e de atunci de sine stătătoare.

Râul și munții

Satele stau de o parte și de alta a Bistriței Aurii, între Munții Suhard și Obcina Mestecănișului. Pe râu, situl Natura 2000 „Bistrița Aurie” ocrotește 320 de hectare. Plutăritul nu mai coboară bușteni la vale, dar comuna îl reface în fiecare vară, pe un traseu de doi kilometri.

Din sat pleacă poteci omologate spre Schitul Sfânta Cruce și mai departe spre Vârful Omu, la 1.932 de metri, iar dinspre Pasul Mestecăniș se urcă peste Vârful Oiței spre Botoș. Mănăstirile comunei stau sus: „Sfânta Cruce” în Suhard, „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” pe vârful Botoș.

La masă și în calendar

Ciorba ciocăneșteană, cu păstrăv afumat, hribi, legume și smântână, e marcă înregistrată la OSIM din 2023 și se gătește doar aici. Pe 15 august e hramul bisericii parohiale, „Adormirea Maicii Domnului”; parohia din Botoș își ține hramul la „Nașterea Maicii Domnului”.

Peste an, satul își ține festivalurile: al ouălor încondeiate, al păstrăvului, răscolul stânii la Botoș, târgul de iarnă și datinile de sfârșit de an. Datele se schimbă de la un an la altul, așa că verifică-le înainte de drum.

Cum ajungi

DN18 străbate comuna pe toată lungimea, pe valea Bistriței Aurii. Se desprinde din DN17 la Iacobeni și urcă spre Cârlibaba și Pasul Prislop. Dinspre Vatra Dornei sunt circa 20 de kilometri, cam o jumătate de oră cu mașina.

Totul se vede pe jos, dintr-un capăt: statuia din platoul central, cele două muzee și primăria stau la câteva sute de metri unul de altul, pe Strada Principală. Casele, în schimb, cer mașina sau o dimineață întreagă de mers.