La SPA Dorna Candrenilor înoți în cinci piscine interioare, treci de la saună la fântâna cu gheață, te relaxezi în jacuzzi sau camera salină, iar copiii au bazin dedicat. Restaurant, terase și magazin.
Detalii →
Comună
Dorna Candrenilor
Satul cu borcut de sub Oușoru: izvoare minerale știute de pe la 1780 și băi care s-au întors în 2024.
Pe undeva între 1778 și 1790, naturalistul Hacquet străbate Bucovina și notează, într-o poiană de sub Oușoru, un izvor „acidulat și foarte gustos”. E prima mențiune scrisă a apei care avea să hotărască soarta satului. Localnicii îi spun borcut: apă minerală care înțeapă limba și lasă în urmă gustul fierului.
Dorna Candrenilor s-a construit în jurul acestor izvoare. A avut băi din 1898, le-a pierdut în război, le-a refăcut, le-a pierdut din nou, iar din iunie 2024 are o stațiune balneară nouă, ridicată din bugetul comunei. Între timp, satul a rămas întins de-a lungul Dornei, cu fânețele urcând spre pădure și cu Oușoru deasupra, un munte de peste 1.600 de metri.
Satul familiei Candrea
Numele vine de la o familie. Legenda locului vorbește despre Candruț, un haiduc fugit din Transilvania, iar multe familii din sat poartă și azi numele Candrea. Primul document care arată satul e hotărnicia moșiilor fraților Candrea, din 20 noiembrie 1755. În 1772, la împărțirea moșiei, pământul familiei se întindea de la vârful Măgura Calului, la 1.254 de metri, până dincolo de Oușoru.
Azi comuna are trei sate: Dorna Candrenilor, Dealu Floreni și Poiana Negrii. La recensământul din 2021, aici trăiau 2.966 de oameni, pe 192,36 de kilometri pătrați. Satul de reședință stă la 830 de metri altitudine, pe DN17, parte din drumul european E58, la 8 kilometri de Vatra Dornei.
Două clădiri din sat sunt monumente istorice: casa lui Gavril Candrea, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, și școala, ridicată în 1937.
Apa de sub Oușoru
La începutul secolului al XIX-lea, izvoarele ajung în rapoartele trimise la Viena. Un inspector propune „o baie și un hotel”. Camera Aulică nu aprobă stațiunea, dar trimite bani pentru amenajarea izvoarelor. În 1857 se numărau șase surse minerale, iar cea de la Poiana Negrii avea cel mai mare conținut de săruri.
Apele de aici sunt bicarbonatate, carbogazoase, feruginoase și reci, legate de aureola mofetică a Călimanilor, zona în care dioxidul de carbon urcă din adânc. În 1923, primăria avea trei izvoare captate și cinci necaptate.
În aprilie 2022, forajul F6, ținut în conservare 32 de ani, a fost redeschis. Are 110 metri adâncime, iar apa cu dioxid de carbon țâșnește când pornește pompa. Tot de la Poiana Negrii pleacă și apa minerală îmbuteliată.
Stațiunea, a doua oară
În 1898, Dorna Candrenilor a fost declarată stațiune balneoclimaterică. Primul stabiliment, cu cabine, căzi de cupru și băi de nămol, a funcționat până în 1914, când războiul l-a distrus. În 1902, primarul Cosma Donisă ridicase un hotel comunal cu 15 camere. După 1989, clădirea a devenit sediul primăriei.
Băile s-au redeschis în 1925, cu parc balnear și lumină electrică. În 1934 au venit 200 de oaspeți, în 1936 peste 1.000. După al Doilea Război Mondial, comuna a rămas fără stabiliment.
Stațiunea de azi a fost inaugurată pe 1 iunie 2024, pe locul unui campus școlar nefolosit de 25 de ani, și s-a construit într-un an și opt luni. Are cinci piscine interioare, printre ele una semiolimpică, de 25 pe 10 metri, și una cu apă minerală sărată. Alături sunt saune, o cameră salină și terase cu șezlonguri. Programul și prețurile le găsești pe situl stațiunii.
Parcul și sărbătorile verii
Lângă stațiune e parcul comunei, gândit încă din 1923 pentru băi: primăria păstra atunci 26 de hectare de teren pentru el. În parc sunt și azi izvoare, iar sub larici înalți și mesteceni stă scena de lemn ridicată în 2025.
Aici se ține Festivalul Național „La izvor de apă vie”, iar la Zilele Candrenilor parcul găzduiește un târg. La sărbători, copiii în costume populare se prind în horă în fața scenei, iar tinerii ies cu bundițe brodate cu flori și catrințe. Ansamblul folcloric al comunei se numește „Plai bucovinean”.
Spre stâncile din Călimani
Din Poiana Negrii, un drum forestier și apoi poteca marcată urcă spre Rezervația Geologică „12 Apostoli”: 200 de hectare în Parcul Național Călimani, pe teritoriul comunei. Stâncile au 10–20 de metri și sunt cioplite de ger, de apă și de vânt în chip de oameni și animale. Figura cea mai cunoscută e „Moșul”, cu trei fețe.
Ai cam 11 kilometri și 4–5 ore de mers, așa că pornește dimineața. Pe 29 iunie, de Sânpetru, localnicii urcă la „Moșii din Călimani”.
Când să vii
Vara are două date fixe. Pe 29 iunie se urcă la stânci, iar pe 15 august e hramul bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, ridicată între 1858 și 1863 și resfințită pe 18 august 2024, după restaurarea picturii. Iarna, piscinele stațiunii sunt sub acoperiș.
Înainte să pleci la drum, uită-te spre Oușoru. Dacă vârful e în ceață, localnicii au deja vorba potrivită: „Oușorul și-a pus căciula”, adică vine ploaia.
Ajungi pe DN17, dinspre Vatra Dornei sau dinspre Pasul Tihuța. Cu trenul, cobori în stația Floreni sau în halta Dorna Candrenilor.




