Cheile Zugrenilor

La 20 de kilometri în aval de Vatra Dornei, valea se strânge deodată. Bistrița, care până aici a curs printre fânețe, intră între doi pereți de 200–300 de metri, tăiați în șisturi și calcare cristaline. Pe apă se văd vârtejuri, repezișuri și ochiuri adânci; drumul rămâne lipit de mal și trece prin mijlocul lor.

Cheile Zugrenilor sunt rezervație naturală din 1973, printr-o decizie a consiliului județean, și au fost reconfirmate prin Legea 5/2000, la poziția 2.728, cu 150,10 hectare. Sunt încadrate în categoria a IV-a IUCN, poartă codul RONPA0745, iar din 2007 se suprapun în întregime peste situl Natura 2000 ROSCI0196 Pietrosul Bistriței – Cheile Zugrenilor. Custodele e Direcția Silvică Suceava.

Stâncile cu nume

Pereții au fiecare numele lor: Colțul Acrii, Piatra lui Osman, Grindul Pușcatei, Stânca Coifului, Râpa Scara. Colțul Acrii obligă apa să îl ocolească și face un meandru strâns, iar în bucla lui stă Cabana Zugreni, la 745 de metri. Piatra lui Osman e la vreo 80 de metri în aval de cabană, lângă gura pârâului Colbu. Nivelul apei coboară aici până la 740 de metri, cel mai jos punct al comunei de pe vale.

Piatra lui Osman are și o nuvelă scrisă după ea, de Nicolae Gane.

Ce crește pe pereți

Pe brânele de stâncă se ține floarea de colț, iar dintre plantele rare crește aici și o specie care nu se găsește nicăieri altundeva în lume, Andryala levitomentosa. În apă sunt păstrăv, clean, mreană și scobar, iar din când în când se vede câte o lostriță, pește ocrotit prin lege. Plantele de stâncă se privesc și se fotografiază, nu se culeg.

Cum ajungi

Vii pe DN17B dinspre Vatra Dornei: 20 de kilometri de mers pe vale, în jur de o jumătate de oră cu mașina. Din Cozănești, centrul comunei, sunt 12,8 kilometri. Cheile se văd de la volan, iar din loc în loc se poate trage pe dreapta.

De la cabană, peste Bistrița trece un pod de lemn, de unde începe poteca marcată cu punct albastru care urcă spre Giumalău. E un traseu de vară, greu, cu peste o mie de metri diferență de nivel.

Ce să știi înainte

Ești într-o arie protejată: nu se campează pe stânci, nu se face foc și nu se ia nimic de acolo. Malul e pietros și alunecos după ploaie, iar apa Bistriței e rece tot anul și vine repede. Pe porțiunea dintre pereți drumul e îngust și fără trotuar, așa că, dacă te oprești să te uiți, trage complet în afara benzii.